Poezie
Amintire
1 min lectură·
Mediu
Mi-aș dori ca viața mea,
Așa cum am scris-o, să fie citită
Cum a fost în zilele în care-am trăit-o.
Să nu fie redesenată din închipuiri
Izvorâte din naștere precum a unui sfânt ori
A unui drept ce devin un sine prin re-rostuiri.
Aș vrea ca, privit ca obiect și eveniment,
Aproape imperceptibil printre atâtea altele
Să mă renasc, să mă fragmentez, să mă repet,
Să mă simulez, să visez, să mă dedubleze
Și, în final, să dispar fără ca despre
Ceea ce mi s-a întâmplat să poată
Sărac, bogat, soldat, împărat
Oricine a povesti vreodată
Altfel despre viața mea.
Și să spună cum că cum să și cum că
A fi ce nu voi mai fi, deși îmi rămâne deplin,
Mă preface într-un alt nesfârșit în care aș fi rămas...
Visez ca tot ce am scris
Să nu frunzărească-n cuvânt.
Ci, de-a lungul timpului,
Să îmi rămână veșnic umbră.
Bătaie de armă, strategie de luptă şi rană,
Cicatrice şi vestigiu pe care, ca întâlnire
Întâmplătoare, altundeva, altcândva,
Repetabil, un altcineva, ca pe aripi
Să mă poarte și să mă desfășoare
În largi, înalte valuri pe mare.
041.162
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Amintire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14173693/amintireComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu e rugă, nu este regret și pare că nici dorință nu este
pare o propunere de negociere
cui îi este adresată?
ce se oferă la schimb?
nu îmi este clar…
dacă nici negociere nu este, atunci ar putea fi un auto-reproș și o asumare a neputinței
nu rezultă nici de ce nu se poate realiza ceea ce se propune prin “aș vrea”
aș vrea să zbor, dar rana din pulpă nu mă lasă…
aici “aș vrea” rămâne sub semnul unei ambiguități
poate ar fi nevoie de mai multă îndrăzneală și să se “expună” mai mult autorul, precum o destăinuire:
aș vrea, dar…
spor!