Stanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
am revenit, pentru că atunci când îmi pasă spun. nu-mi răcesc gura cu cineva despre care nu-mi pasă.
la mine este revoltă în raport cu dezbaterea, nu cu subiectul uman.
se poate observa pe cine ignor sau pe cine evit
pe unii pentru că stau în turnul cela (ca ei nimeni alții)
pe alții pentru că mi-au cerut asta
dacă vă sună bine “de șed…” lăsați-l acolo
nu văd nici o formă de estetică asumată în
“de șed în ochii tăi…” nici nuanță filozofică (am căutat să înțeleg că exprimarea s-ar fi dorit una de regret al unui statut static- șed= stau și nu mă vezi-)
Pe textul:
„De şed în ochii tăi în sânge doare" de Ștefan Petrea
de (ș) ed… sună “de de de”
dacă îți sugeram să înlocuiești “de șed” cu “mă văd” te mai simțeai jignit?
apoi vii în versul doi cu aceeași prepoziție “de” la început de vers
să fii sănătos, Ștefan!
cu drag,
de voie, de nevoie, renunț eu la grade, dar nu și la virtuți
eu cu ale mele priceperi, nu mângâi pe nimeni pe creștet ca să nu i se urce la cap (nu fac referire la cineva anume, doar precizez)
Pe textul:
„De şed în ochii tăi în sânge doare" de Ștefan Petrea
voi căuta să nu mai reformulez
pot spune: bun, frumos, aiurea, banal, ilogic, absurd, deosebit, metaforă reușită etc.
și uite așa autorul poate rămâne cu convingerea sublimului
nu am căutat să jignesc, am primit ideea așa cum am descris-o
eu învăț, el învață…
când cineva îți va sugera să folosești un cuvânt în locul altui cuvânt, din pur simț estetic și metrică și bla, bla… să nu o iei ca pe o jignire, ci ca pe un sfat
eu nu am re-interpretat, am folosit ideea ta folosind alte cuvinte
cu scuze, evident ți le datorez
spor!
Pe textul:
„De şed în ochii tăi în sânge doare" de Ștefan Petrea
dar putem vedea tablourile:
- unul în inima celui care o are
- unul în imaginația celui ce vede
frumos!
Pe textul:
„Până la urmă" de Papadopol Elena
ar fi de remarcat în întreg, dar vreau să scot în evidență “răvășit, ca viile culese”
poate că tot simțind aroma strugurilor,
parfumul și încă verde frunza…
acel desen,
scheletic,
care pare uimit:
ce am fost?
ce am ajuns!?
și frunza uscată
pe jos
***
un contur de +++++
Pe textul:
„Autumnala" de nandi vardeanu
Recomandata dragostei avere moștenită
și sper că până mâine e dospită
alături de speranța din ulcioare
***
doar un semn
***
spor!
Pe textul:
„De şed în ochii tăi în sânge doare" de Ștefan Petrea
nu fac parte din categoria celor care doresc să publice
doar interacționez
ceea ce s-a spus, s-a spus atât de sublim, eu doar aș întina
Pe textul:
„distanțe" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatvor spune, a spus mai bine decât a putut scrie:)
Pe textul:
„distanțe" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatpână la urmă, o șaorma bună face toți banii când ți-e foame de crapă și pietrele în fântână
unii mai, așa, cu pragmatismul
spor!
Pe textul:
„ad usum delphini (8)" de Ionuț Georgescu
chiar începusem să observ că nu sunt luat în seamă (cu excepția câtorva)
prefer un comentariu detașat, decât unul în urmă căruia puneam și eu o steluță și simțeam ceva de genu: pe ăsta cine l-a calificat?
editorii să fie sănătoși, își fac treaba cum cred ei de cuviință, în raport cu scopul atelierului
spor!
Pe textul:
„Exploratorul" de Emilian Lican
ghemuit până la a te prinde în coajă, e o imagine omului ou cu esența la purtător
un poem pe care îl văd ca pe o sculptură
frumos
Pe textul:
„g h e m u i t" de Leonard Ancuta
și balsamul l-aș fi ales din gustul tău
din ce n-aș fi putut alunga
nici în vânt…
despre noi nu se va usca
că așa suntem noi,
vii!
frumos!
Pe textul:
„distanțe" de Ottilia Ardeleanu
Recomandataproape de din firea lacrimilor de din trup
cine să mai cunoască?
n-ai scris (sau nu am observat) de ceva timp.
ești bine?
spor!
ai plămădit un text bun.
Pe textul:
„Exploratorul" de Emilian Lican
era o propunere a lui Ionuț Caragea
Pe textul:
„Ecou de curcubeie" de Maria Elena Chindea
eu am practicat și înainte să mi ofere, citez, pentru sinceritate, colectivul, sau Bogdan, nivelul de steluțar (adevărul e că de ceva vreme nu mă mai simțeam deloc acolo -sus- cred că mulți primeau steluțele mele cu un dispreț neafirmat, stelele oferite de mine erau aproape egale cu zero, d’aia am preferat să fiu lăsat la nivelul unde îmi este locul)
dar, să revenim:
+++ poem bun
++++ poem foarte bun
+++++ poem de stea
ăsta era sistemul meu și aceste “+++…” erau primite cu bucurie
decât o stea ignorată, mai bine un cuvânt de apreciere primit de autor cu bucurie sinceră
Pe textul:
„Ecou de curcubeie" de Maria Elena Chindea
