Poezie

Batranete embrionara

amintiri atrofiate

1 min lectură·29 decembrie 2004

Mediu

Doi...

Culeg în neștiință

doar destinele uitate

și mă strâng

mă-mpart întruna

în o mie de păcate

Biologica schimbării

sfere mii înlănțuite

ce în dansul divizării

storc iubiri destăinuite

Mă sufoc mă-ntorc pe-o parte

divizarea doar mă strănge

Într-un petic de membrană

într-o scurgere de sânge

Ghemuit,tăcut și mic

mă împac cu starea udă

și captiv prin ombilic

mă hrănesc, mă dorm, mă țip

într-o lume surdă

Sparg tăcerea prin timpane

ce-mi vibrează asurzitor

vorbe parcă inumane

îmi șoptesc din viitor

Sunt ursitele destine

ce mă leagă în ființă

mă pătrund se pierd în mine

mă trezesc cu conștiință

Unul...

Stau prostit în mii de lanțuri

și mă sparg mă risipesc

într-o mie de ispite -

prețul meu cel omenesc.

001.597

Stanica Ilie Viorel. “Batranete embrionara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/99592/batranete-embrionara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.