Poezie
Tu nu ma stii
- mai departe de mine urlau cainii la luna
1 min lectură·
Mediu
tu nu ma stii
si mersul acesta lung
pana la un capat de vara
prin umbre ce izvorasc
din frunzele ce stau sa cada
pe umeri-ti goi
tu ma privesti cu atata uimire
de parca e prima data cand iti soptesc
si iti repet
iti repet...tu nu ma stii
tu plecai undeva intr-o vacanta de coperta
eu imi sluteam durerea golind paharul acela
in care iti pastram linistea plecarii
si imi spuneam ca nu ma stii
ma lateam intre lacrimi si paharul ce-mi vorbea
intr-un fel prietenos
obositor
pana la moartea somnului ce ma trezea adulmecand urmele tale
si visele nu erau coperte
erau pagini
albe pagini
de afara ma cheama sa-mi recite sunetele trezirilor sexuale
noaptea impanata cu suspinele cerului instelat
se varsa pe mine un iz
si stiu
cerul nu se masturbeaza
el are doar polutii nocturne
pentru ca in el se opresc toate dorintele acestea
ale departarii pamantului
ale firului de iarba...
paharul rastoarna visele oprite
si fruntea-mi pe masa rece
si doare
***
Dedicata Marandusei
002.281
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 169
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “Tu nu ma stii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/201617/tu-nu-ma-stiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.