Tacerea unei pale de vant

Eu…tac. eu am motive sa tac... eu stiu de ce tac, eu stiu cum sa tac. si eu nu sunt o pala de vant. eu...tac. si mie imi place sa tac :) ... de aceea iti scriu, dragul meu Tego...
am o stare atat de ciudata...
pentru prima data, dar chiar pentru prima data, am postat un text(o poezie) pe site pentru ca ma simteam singur. bineinteles ca nu a citit-o \"mai nimeni\" pentru ca vezi tu, Tego... o pala de vant, singuratatile mele(ca si cand ar putea fi mai multe...), cerul(sau, ma rog, \"Aproape... cer\"-ul) ma indeamna in seara asta la visare... si nimeni nu poate sa iti ghiceasca gandurile cand esti visator...
stiu ca (probabil) nu vei intelege mai nimic din ce ti-am lasat eu aici dar, crede-ma!!!, imi place mult poezia asta. s-ar putea sa fie cea mai buna din cele pe care le-am citit la tine...
de asemenea, stiu ca gandurile mele de aici nu pot fi nici macar catalogate drept \"comentarii\"... sper insa sa ma ierti de data asta, dragul meu Tego.

intristat, poate plangandu-mi \"vaile uitate prin care alearga caii\", las semn ca mi-e rau, ca imi lasi gandul sa imi intreaca trupul in alergare cu vers de vant... drag, DeSpOt

Simt o atmosferă de poveste, parcă, o căldură nostalgică a bătrâneților, oboseala de a fi singur a vântului perpetuu - ceea ce mi se pare o realizare onomatopeică de remarcat.
Mie mi-a plăcut sincer, m-am simțit bine aici, în pagin ta, unde se tace...
Livia

pai da, te caut:)
pentru ca te citesc cu placere:)
apoi, tac si eu...

Sorin...am trecut si am lasat punctul meu de vedere in pagina ta, alaturi de poezia ta...iti multumesc inca odata pentru trecere si in special pentru ca ma ai aproape sufletului tau astfel incat sa mi te destainui...multumesc si ai incredere ca esti ascultat.

Stefan Livia...multumesc de trecere si aprecieri...promit sa te vizitez.

Carmen...ce as putea spune!? Chiar daca nu ai lasa nici un semn al trecerii tale stiu sigur ca ai fost prin zona:)...multumesc inca o data.