Ea...

... a plecat din spatele unei porți o poartă de lemn înverzit de ploi și de timp știi tu verdele acela care te doare care îți străpunge privirea și se înfige în spatele ochilor a plecat în drumul său a stat de vorbă cu o rază de soare o ultimă rază ce rătăcea prin umbrele serii și-au spus fiecare povestea și s-au despărțit raza de soare ascunzându-se sub perna copilului cu ochii albaștri ea... într-o groapă în toracele lui