loc de dor

lacrimi târzii stele de gheață cioburi printre umbre înțepenite sub pietre țipătul din zare stoluri alungă spre vale salcâmii și teii în complicitate topesc ce a mai rămas netopit copilul privește zorii se-nalță o frunză se leagănă căutând amețită un loc o palmă de soare sau o bancă în parc chiar umărul lat al trecătorului ce-a ieșit din schimbul trei mergând către acasă nu-i timp de căutare oriunde e bine sau rău poate se va gândi mai spre seară ce-ar fi ales dacă ar fi fost în locul ei dar seara copilul este mai mare cu încă o zi timp în care un copac a fost trântit la pământ și multe frunze s-au lăsat în voia vântului unde să găsești loc pentru toate?