râu iluzoriu de-o zi

dormeam sub un pod din lemn lângă o apă lină în vis compuneam o melodie pentru oamenii întâlniți și le-o dăruiam în schimb ei îmi ofereau câte o floare și toți dansam după atâta dans mi se făcuse sete când deodată apa a secat peștii se izbeau de pietre unde fusese podul era o groapă răsturnată nici urmă de oameni nici urmă de flori încă se mai împărțea sămânța fir de lumină dintr-o stea promisă răscolite unduiri prelinse roiuri nesătule de a fi călători câți nu se mai văzuse și lumea toată un pretutindeni gol un loc în care tăcerea ajunsese o pojghiță prin care răzbeau șoaptele din zorii trezirilor dintâi ... grăbită ora dimineții cu rouă neîndestulătoare macii se scutură plesnesc inimi sângerii prind a-încolți și toți și toate par să strige - opriți timpul! rând pe rând se așterne liniștea către amiază și păsările și greierii-au tăcut o adiere atinge un pic de soare îl iau cu mâna și-l mut cu o oră înapoi și dobândind această iscusință tot mut pân' la izvoare dau drumul apelor printre cele două maluri pe sub podul din lemn să curgă-n visare