Dimineaţa licuricilor

Își caută drumul luând urma luminilor, într-o dimineață albă ca o felie de pâine. Pe stâlpi, becurile par niște cuiburi în care și-au găsit adăpost licuricii. Dinspre deal se aude clopotul unei biserici. Sunetul pare că se izbește de pământ apoi se înalță către cer. Dincolo, clopote nu-s. Ar cumpăra intersecția și ar desființa semafoarele. Ar schimba cursul unui râu. Ar dirija circulația îndemnând oamenii desculți să încetinească pasul; prin apă oamenii să treacă împreună, acolo nu-i loc de singurătate. Să treci de pe un mal pe celălalt nici mai devreme, nici mai târziu, dăruind un zâmbet celui care te privește. - Circulați, circulați! Se uită peste umăr, licuricii au adormit.