gânduri la vedere

din nimic și o întâmplare a apărut ceva despre care tot aflăm că este, adăugând fiecare, întâmplător sau nu, câte un pic. toate cele văzute sunt, asemenea toate cele nevăzute, doar că invizibilul poartă în sine o aparentă puritate. de fapt asta ne place să credem , pentru că ne-am obișnuit să considerăm că noi doar tulburăm limpezimea creației, ca și când n-am fi parte din ea. și chiar ne temem într-atât încât am făcut din asta un scop, acela prin care pasului următor îi punem piedici, uneori chiar reușind să oprim călătorii din drumul lor. dar chiar și cel care și-a propus să țină curgerea în loc este parte din largul și continuul proces al creației, căci transformarea nu este opreliște, ci este un act supus întâmplării.