picturală

îmi place să privesc cerul nopților de vară pe partea dinspre lună văd umărul peste care alunecă breteaua de mătase și mai la vale chiar deasupra salcâmului care se preface că doarme ascuns după un pumn de stele este un sân de argint sunt sigur că îl mai privesc și alții altfel n-ar ofta locul din când în când pe-o mângâiere de vânt cald și depărtarea nu s-ar opri din hora-i nebună pulsând în lumina dăruită de ultima zvâcnire a unei stele