nealterat

propriile neputințe trebuie (cred) să fie susținute de un vers simplu (tu i-ai spus clasic din politețe),
dar e simplu
încercasem ceva, la prima "zvâcnire", cu "oase în gânduri",
dar am renunțat la artificiul metaforic pentru că ideea este susținută de cum "aș vrea"
dacă am reușit să prind cumva și fir de poezie, cu atât mai bine

mulțumesc pentru vizită!
steluța o primesc precum o punguță cu plăcințele aduse de musafir :)

spor!

asta e fraza ”am renunțat la artificiul metaforic ” din moment ce simți ”zvâcul” lași versul să curgă fără să mai cauți metafore,
atunci poezia se aduce (ca un sine) la lumină, scoate capul afară ca un ghiocel

Hi hi, de plăcinte, nu sună rău,

doar că eu musafir, tu plăcintar, :)

sa fiu fluture as vrea - mama, dar de ce nu vrei să fii altceva, libelula, calugarita, gargarita, omida, furnica, paianjen, dintre toate doar fluture, ca simbolistica lui, adica dintr-o data totul devine chicios, nu nu spun cu rautate, acolo unde am de apreciat apreciez, dar să moară franța, ca așa e vorba, și n-o știați, ca să scrii poezie mai întai trebuie să înveți să te placi pe tine. și pentru asta e nevoie să-i placi si pe ceilalti si să înveți să nu fii ca ei.

și aici vorbesc sa priceapa si autorul, si cel care a instelutat acest text de liceean. nu te naști poet și nici nu ajunji peste noapte, e nevoie de ani, zeci de ani de munca. sorry tego, doua carti aparute nu te fac poet, inca mai ai multe de spus dar si mai multe de invatat.

rețin "două cărți apărute nu te fac poet"
total de acord
cele două cărți nu fac altceva decât să materializeze un act de creație mai mult sau mai puțin valoros
eu sunt aceeași persoană, deloc poet
cred să ard în felul meu, de data asta ca un fluture, data viitoare poate altfel

ceea ce nu înțelegi tu, Leo, este că eu ofer ceea ce scriu la fel cum face cel care agață o pungă cu mere de gard, să o ia vreun trecător, fără să aștepte mulțumiri
dar, atunci când găsește un bilet pe care scrie "mulțumesc", se simte fericit
acu' or mai fi și golani care împrăștie merele, va fi dezamăgit omul, dar va continua să pună plasa cu mere

se mai întâmplă, uneori, să fie câte un vecin, care să privească prin gard și să zică plin de răutatea proprie:
- ce copilărie, domnule! merele alea, dacă le ducea la piață, făcea niște bani! cu banii dezvolta o livadă, apoi o fabrică de procesat, ajungea mare poet... pardon! mare...

suntem ceea ce suntem! ceea ce putem fi...

să îți iei plăcinta înapoi că îi cade rău lui Leo :))

domnia sa nu oferă ca noi, muritorii de rând, mere la plasă sau plăcinte

el ia oamenii și îi pune la masă, un adevărat ospăț de metafore și geniu poetic le oferă

eu ce dau nu iau înapoi, dar nici rău nu-mi pare,

treaba cu ce este apreciat, cum , de cine , ce și cum,
relația poet-poem-cititor- poeți- cititori- emoții- still- metafore, din anumite reguli, așteptări, concursuri organoizate, stereotipuri literare, idei am complexato,
însă este la voia fiecăruia de a se bucura de ce se bucură,

când apreciez mă uit la modul în care poemul în sine e construit și evocă, o legătură, o stare afectivă și senzorială cititorului,

dacă aici e puțină evocare, metaforă, zguduială de creere și mie mi-a trasmis stare, posibil că cititor de atâta eu am nevoie ca să mă impresionez, :)
să fiu atrasă în mrejele unei poezii,
poate unii au nevoie de mai mult, :)

îmi place o scriere intensă, obsesivă, lamentatabilă, super emoțională, încărcată cu metafore de să mă sufoc, dar la fel de mult , în egală măsură îmi place și mă cucerește un poem anume așa, scris cum e aici, sub titlul ”nealterat”
mai potolit, liniștit, și cu miez de nucă ...
:)