ars eterna

caii cuprinși de flăcări se aruncau în ape mânjii mureau pe mal, arzând priveam hergheliile simțind durere și neputință să întorc timpul să pot îmi doream și timpul se întorcea pe dos veneau în galop nechezând prieteni din veșnicie - voi sunteți mânjii? am întrebat - noi... veșnicia începe de mâine - dar ce este veșnicia? - veșnicia sunt toate zilele trăite fiecare clipă, fiecare gest, fiecare coșmar, fiecare sentiment se repetă iar și iar... în praful de stele nimic nu se tulbură pe sine mă uitam la ei și dorul mă cuprindea precum flăcările, caii mă simțeam doar un mânz și apele mă speriau caii se aruncau în ape și apele îi scăpau de flăcări - mi-e dor de voi, am zis - să nu-ți fie! împreună vom fi o veșnicie