nu-i loc de popas

acolo-s mormintele în noapte par trupuri întinse pe iarbă călători obosiți care dorm iar crucile inși cu umeri lați veghează neatinși de somn privesc către stele tăcuți pe piept numele-și poartă răpusă de uitare una-i prăvălită-ntr-o parte n-are vână să încolțească nici lacrimă să izvorască nu icnește dar în ea vibrează jalea adunată la stele nu mai privește și numele i se pierde în flacăra tremurândă a lumânării