memorie selectivă

un pic atât am stat împreună până când trenul a călătorit o dată prin întreaga lume o singură gară o singură bancă aceiași călători ne făceau cu mâna o singură îmbrățișare a mea pentru tine pe singurul peron o singură floare scăpată pe jos le-ascultam povestea rămasă în urmă gândul tău primea gândul meu spre înserare doi fluturi se prindeau într-o spirală în jocul de-a fi alături de-o stea dintr-o carte uitată vântul tot răsucea o filă de-ar fi putut lăsa cuvintele să zboare ne-am fi ales vreunul poate că ceasul asta indica când cu limba-i tremurândă spre miezul nopții întârzia un pic mai mult dacă ar fi fost aproape că mi-aș putea aminti