umbra viselor

pe unde aleargă azi mânjii trecuți altădată prin vise? tropăiau pe sub plete se îmbătau printre aștrii sorbind din cupe adânci praf de comete în urma lor pământul zdrobit cine îl ridică? ori poate că-s acolo prin ceață coamele-și ascund hergheliile în inima pădurii pătrund obrazul arzând și pieptul zbătea aievea erau toate unde-i frunza lipită de trunchiul aplecat un pic într-o parte cât să prindă și luna un colț în toată povestea și-a umbrelor sale zbateri? aripile lipsite de aer oricât ar lupta nu pot zbura doar se târăsc și pier când felinarele stinse-s pe cer