imortalizare

ai ochi frumoși dar poza e târzie s-a păstrat privirea sub ridurile adânci săpate în hârtia aspră deja cuvânt de rămas bun n-a fost lăsat doar s-a așternut o palidă iscălitură lăsată de gândurile adunate pe tâmple erai acolo unde trăiau florile-n muguri pe care le gustam nesătui din buzele coapte și-n jur zburau fluturii pocnind clipele în fiecare zi alții trăiau doar pentru a umple peisajul din povestea noastră mai încerc să te desenez pe asfalt să-ți iau din plete albul de cretă să te știu privind către cer cumva trăgând cu urechea la șoaptele pietrelor caldă mângâiere să-mi lași pe tălpile desculțe ai ochi frumoși dar poza e devreme într-un amurg monocolor ne-a prins pe un orizont în care s-au risipit culorile unei stele căzătoare