limpezire

vino să vezi sub apa tulbure-i pământul care se sufocă tot ceea ce nu are lumină între răsărit și apus încerci să ștergi norii cu un petec de voință nu poți nici să rănești nici să vindeci înseamnă să nu cauți prin măruntaie să nu răscolești miezul să ai grijă să nu îl spargi gheața care și-a încleștat dinții adânc în tine să poți respira lași timp limpezirii să fie și simți o nouă bătaie de inimă și speranța încolțește și gândul curat între izvoare să curgă peste mocirlă apele șiroaie nisipul să spele setea să o potolească celui însetat