mai melancolic

uneori privești în gol și vezi cât de în urmă a rămas crângul la umbra căruia visai călătorul ce-ar fi fost să fii acolo te îmbătai cu-aroma mângâierilor sale uneori te prinzi de mână cu cei care-au fost și îți pare că azi florile salcâmului sunt mănunchiuri de lacrimi ori stropi de cristale ce picură din lumânări a jale și că mireasma lor este parfumul îngerilor care-i însoțesc uneori privești la începutul acesta de mai melancolic lângă flori de iasomie și-n fiecare regăsești nopțile în care se coborau stelele să adulmece esența blândă a florilor adormite uneori mai vrei să nu se sfârșească