Jurnal
vis ruginit
1 min lectură·
Mediu
galbenă lumină într-o casă cu inimă roșie
așa îmi par privindu-le din poartă
prin întunericul lipit de geam
din perete cuiul lipsește
simt cum o lume se eliberează de alta
cum se prind chipurile lor pe icoane
aș fi vrut să le am alături mereu
drum lung le-am purtat dorul
galbena lumină devine-o pâlpâire
prin geamul tot mai mic
întunericul pătrunde
până în colțul în care
ghemuită
inima zvâcnește și devine
din ce în ce mai cenușie
poarta se îndepărtează
deasupra coboară nori
peste toate vântul adie
dimineață-i iar
înainte să se ruginească visul
văd cum
peste streașină văl de ape
atârnă
aerul se răstoarnă amețit în
aroma liliacului înflorit
o gutuie bătrână urează
bun venit
rândunicile-s două
03946
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “vis ruginit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14179489/vis-ruginitComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pentru mine ÎMPREUNĂ există în emoție
nu mă încadrez în tiparul scriitorului român pentru că nici nu am nevoie de vreo validare în acest sens și nici orgoliu care să-mi poată fi atins în vreun fel
eu mă bucur să adaug existenței mele această minimă creație
dacă cineva, ca tine, simte nevoia să adauge, să sugereze, să corecteze etc.
primesc cu plăcere,
mai mult de atât, voi căuta să învăț din acest dialog la distanță
nici n-aș putea să primesc altfel intervențiile de acest gen, decât cu plăcere
asta demonstrează că textul a atras atenția și oferă inspirație
ce altceva și-ar putea dori un autor!?
referitor, la cele sugerate
voi căuta să privesc atent
la prima citire, aș dori să vezi altfel nuanța următoare: galbena lumină nu are același sens cu lumina galbenă, cel puțin în viziunea mea
textul presupune o anumită interpretare, nu știu dacă tot ce ai sugerat ar conduce spre ceea ce am dorit să exprim
și încă ceva!
acest text este dezvoltat din acea strofă pe care ai sugerat să o elimin din "ecouri"
acolo avea rol de paranteză, pentru a surprinde un peisaj întreg, dar, la sfatul tău, am ales să elimin paranteza și chiar să și dezvolt acea strofă
mulțumesc!
nu mă încadrez în tiparul scriitorului român pentru că nici nu am nevoie de vreo validare în acest sens și nici orgoliu care să-mi poată fi atins în vreun fel
eu mă bucur să adaug existenței mele această minimă creație
dacă cineva, ca tine, simte nevoia să adauge, să sugereze, să corecteze etc.
primesc cu plăcere,
mai mult de atât, voi căuta să învăț din acest dialog la distanță
nici n-aș putea să primesc altfel intervențiile de acest gen, decât cu plăcere
asta demonstrează că textul a atras atenția și oferă inspirație
ce altceva și-ar putea dori un autor!?
referitor, la cele sugerate
voi căuta să privesc atent
la prima citire, aș dori să vezi altfel nuanța următoare: galbena lumină nu are același sens cu lumina galbenă, cel puțin în viziunea mea
textul presupune o anumită interpretare, nu știu dacă tot ce ai sugerat ar conduce spre ceea ce am dorit să exprim
și încă ceva!
acest text este dezvoltat din acea strofă pe care ai sugerat să o elimin din "ecouri"
acolo avea rol de paranteză, pentru a surprinde un peisaj întreg, dar, la sfatul tău, am ales să elimin paranteza și chiar să și dezvolt acea strofă
mulțumesc!
0
Și am și văzut imaginea cum se apropie și apoi de îndepărtează, lăsând loc altei imagini din prezent, care păstrează bătrâna gutuie. Dar cred că am văzut un pic diferit în momentul în care am început să analizez la rece. Am încercat să armonizez "o casă" = general cu "galbenă lumină" = particular. Le-am văzut ca fiind ca oricare altele la început, apoi devenind personale pe măsură ce se apropia imaginea. Pe urmă m-am gândit și că nu ai cum să vezi prin geam din poartă. Acum cred că am analizat prea mult și analiza exagerată alungă emoția. Ai dreptate și îți mulțumesc. Și eu învăț din interacțiunile cu tine.
PS: Mulțumesc și pentru adresă. Am nimerit. :)
PS: Mulțumesc și pentru adresă. Am nimerit. :)
0

o lumină galbenă într-o casă cu inimă roșie
așa îmi par privindu-le din poartă
întunericul s-a lipit de geam
din perete cuiul lipsește
simt cum o lume se eliberează de alta
chipurile se prind pe icoane
aș fi vrut să le am alături mereu
drum lung le-am purtat dorul
galbena lumină devine-o pâlpâire
prin geamul tot mai mic
întunericul pătrunde
până în colțul în care
ghemuită
inima zvâcnește tot mai cenușie
poarta se îndepărtează
deasupra coboară nori
peste toate vântul adie
dimineață-i iar
peste streașină văl de ape
atârnă
aerul se răstoarnă amețit în
aroma liliacului înflorit
o gutuie bătrână urează
bun venit
rândunicile-s două
Și iar nu m-am abținut. :) Dar ai zis că nu te superi.