lapte acru

lumii ăsteia îi pasă de tine cât timp îți va lua să te scurgi ca zerul din laptele pus într-o pânză atârnată de grindă lumii ăsteia nu i se va părea prea mult și o va face pe îndelete cățărată pe cârligul în care stai agățat va privi și va număra picăturile care se strecoară prin fibrele care atârnă din tine pentru lumea asta mare brânză nu-i să aduni din sânul mamei laptele și în prunc să îl pui apoi să-i adaugi cheagul câtorva zile când îl ții de mână și mai peste alte câteva când îl asculți cum rostește cuvântul acela care topește toate pietrele din inima pitită în spatele sânului secat unde au să mai fie și altele până când ți-l ia și-l înfășoară într-o cârpă și-l stoarce și-l molfăie în pliscuri hapsâne până la ultima îmbucătură