în traistă nu port merinde

am pornit la drum cu răsăritul pe umărul stâng căutând să găsesc tărâmul sortit așa mi-a fost visul trezirii într-o dimineață în care sora mai mare plângea mama plângea și ea iar fratele mai mic se juca cu un fir de cer strecurat prin fereastră încotro se află cartea nescrisă acolo să-mi aflu cuvintele și legea dorului pe care îl port ca pe un semn de jar stins în carne să știu și eu când se dezleagă blestemul după cât timp se prescrie uitarea pe umărul stâng când va sta cucuveaua care a înghițit soarele acolo să-mi fie chemarea doar timp să-mi lase să merg înapoi de unde-am plecat să-mi îngrop jalea ce-o port înfășurată-n ștergarul din care s-a risipit demult mirosul de pâine