Jurnal
adânc
1 min lectură·
Mediu
nu există om care să nu plângă
doar sunt unii
care au învățat să petreacă mai mult timp într-o groapă
cu o lumânare aprinsă
fiecare om are groapa lui pe care o poartă în sine
în ea coboară pe noduri
și acolo-i rece
și e întuneric
acesta-i motivul pentru care poartă cu el o lumânare
sunt oameni ale căror lacrimi curg înăuntru lor
și îi macină precum apele subterane pământul
în ei
gropile au malurile umede și stau să se surpe
lumânările se sting mai devreme
și totuși
aceștia nu rătăcesc
ci urmează calea râului
lacrimile nu suportă singurătatea
de aceea n-ai să vezi o lacrimă singură
acolo unde lacrima pare doar una
sunt două
îmbrățișate
nu te lupta cu stânca vezi bine cărarea duce mai departe
0101.277
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “adânc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14177985/adancComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Scuzați-mă pentru această observație: acordul corect este "malurile umede".
0
SVdar să nu se mai repete :)
scrisesem "pereții" inițial, dar pe postare am modificat la recitire și de acrodul acela am uitat
voiam groapa cu pereții, apoi recitind am observat că prefer să se surpe malurile, chiar gândind dacă malurile merg cu groapa și am concluzionat că da... așa am uitat de restul
mulțumesc pentru atenționare!
scrisesem "pereții" inițial, dar pe postare am modificat la recitire și de acrodul acela am uitat
voiam groapa cu pereții, apoi recitind am observat că prefer să se surpe malurile, chiar gândind dacă malurile merg cu groapa și am concluzionat că da... așa am uitat de restul
mulțumesc pentru atenționare!
0
LAstiu ca nu-ti place, dar de, suntem pe un atelier literar unde, după mărturisirea ta, cauti să te perfectionezi. asa că iată versiunea mea, scursă, in viziunea mea, de surplus.
nu există om care să nu plângă
sunt unii
care au învățat
sunt oameni ale căror lacrimi curg înăuntru lor
și îi macină precum apele subterane
în ei
gropile au malurile umede și stau să se surpe
aceștia nu rătăcesc
ci urmează calea râului
lacrimile nu suportă singurătatea
de aceea n-ai să vezi o lacrimă singură
acolo unde lacrima pare doar una
sunt două
îmbrățișate
nu există om care să nu plângă
sunt unii
care au învățat
sunt oameni ale căror lacrimi curg înăuntru lor
și îi macină precum apele subterane
în ei
gropile au malurile umede și stau să se surpe
aceștia nu rătăcesc
ci urmează calea râului
lacrimile nu suportă singurătatea
de aceea n-ai să vezi o lacrimă singură
acolo unde lacrima pare doar una
sunt două
îmbrățișate
0
SVcrezi că nu îmi place
... asta este impresia pe care o las?
îți spun, din contră!
despre varianta propusă de tine zic doar atât: notat!
deocamdată, cam toate postările de anul acesta, se află în lucru
mulțumesc!
... asta este impresia pe care o las?
îți spun, din contră!
despre varianta propusă de tine zic doar atât: notat!
deocamdată, cam toate postările de anul acesta, se află în lucru
mulțumesc!
0
SVdar, dincolo de aceste discuții care ating uneori absurdul,
aducând la lumină un limbaj care nu poate fi justificat nici măcar
de rănile care au atins orgoliile...
am încercat un exercițiu, să văd și eu cum te simți atunci când ești complet
așa că, pe textul de mai sus, am produs o strofă
nu am continuat pentru că n-am simțit nici o pală de valoare care să
o primesc ca pe o completare
deci:
Nu există om care să nu plângă, dar sunt unii
Au învățat cum să petreacă timpul într-o groapă;
La adăpostul lumânărilor și a luminii
În al lor sine, fiecare lacrimă îi sapă.
...
aducând la lumină un limbaj care nu poate fi justificat nici măcar
de rănile care au atins orgoliile...
am încercat un exercițiu, să văd și eu cum te simți atunci când ești complet
așa că, pe textul de mai sus, am produs o strofă
nu am continuat pentru că n-am simțit nici o pală de valoare care să
o primesc ca pe o completare
deci:
Nu există om care să nu plângă, dar sunt unii
Au învățat cum să petreacă timpul într-o groapă;
La adăpostul lumânărilor și a luminii
În al lor sine, fiecare lacrimă îi sapă.
...
0
SV- să o primesc*
0
LAeu am spus ce aveam de spus. restul e în plus.ăncearca sa vezi nu o critica, ci un sfat, sau mai bine sa vezi cum citeste cineva din exterior, fara brizbrizuri, fara elemente gratuite, fără dezvoltări inutile.
0
SVîn comentariul "Incomplet aș putea fi"
am făcut un exercițiu
am transformat începutul într-o strofă cu rimă, ca replică la avea afirmație
conform căreia cei care scriu fără rimă sunt incompleți
acord același respect atât celor care folosesc forme clasice ale poeziei, cât și celor care vin cu invovații
nu înțeleg de unde această înverșunare din partea unora și mai ales de ce această generalizare...
de exemplu, eu așa scriu din anii 1988,
și nu pentru că nu aș putea altfel
exemplu strofa de mai sus,
pe care am scris-o în cinci minute;
aș putea transforma cam toate textele mele în unele cu rimă, dar nu îmi place
asta presupune că sunt incomplet?
prea multă asprime, răutate, jigniri, zic
toate cele bune!
am făcut un exercițiu
am transformat începutul într-o strofă cu rimă, ca replică la avea afirmație
conform căreia cei care scriu fără rimă sunt incompleți
acord același respect atât celor care folosesc forme clasice ale poeziei, cât și celor care vin cu invovații
nu înțeleg de unde această înverșunare din partea unora și mai ales de ce această generalizare...
de exemplu, eu așa scriu din anii 1988,
și nu pentru că nu aș putea altfel
exemplu strofa de mai sus,
pe care am scris-o în cinci minute;
aș putea transforma cam toate textele mele în unele cu rimă, dar nu îmi place
asta presupune că sunt incomplet?
prea multă asprime, răutate, jigniri, zic
toate cele bune!
0
SVacea* afirmație
inovații*
inovații*
0
SVLa adăpostul lumânărilor și al* luminii
gata!
gata!
0