pribeag

de atâtea ori am bătut drumul acela și pe unde am trecut am lăsat semne am desenat chiar și o hartă și mi-am luat repere dar ce să vezi de fiecare dată când trec pe acolo umblu rătăcit unde credeam că mă aflu nu mai sunt unde era izvorul să-mi potolesc setea este un loc fierbinte care îmi arde buzele iar acolo unde pulsau adâncurile acum e un vârtej în care zbor într-o amețeală și-o zbatere pe marginea drumului în cerc și din cerc într-o spirală de parcă aș fi un grăunte de materie și o fărâmă de energie din care se naște o nouă galaxie și toate astea pe trupul tău ca un univers mereu o altă magie cum alții se ghidează după stele nu știu eu bat pasul pe loc și tot îmi fug cărările de sub picioare și se încurcă între ele de parcă ar fi niște comete cu chef de joacă eu sunt rătăcitul dacă mă vezi că stau nemișcat ca și când aș dormi pe pântecul tău să știi că iar m-am pierdut și va trebui să o iau de la capăt