destin inversat

tocmai când era să se așeze pe marginea pervazului o adiere din visul pe care-l trăiai a înălțat ca pe un fir de praf dimineața aceea atât cât lumina ta să întârzie te-ai ridicat doi pași deasupra cerului să dai mâna cu soarele deloc grăbit încă mai mângâia ziua cealaltă tocmai se sfârșea zburai către apus ca și când ai fi fugit de un nou răsărit un joc de-a v-ați-ascunselea în care bătrânul cu plete de aur îți zâmbea și te lăsa să alergi oricum te va găsi într-o dimineață fără zbor și fără vise