vapori de rugă

dacă în locul icoanelor s-ar pune oglinzi omul s-ar închina sieși atunci când te închini la o sticlă te-aștepți ca măcar chipul de pe ea să-ți zâmbească și încă n-am învățat să ne închinăm în bucurie dacă întorci spatele icoanelor sau oglinzilor aducerile aminte îți vor spune că este despre rugă atunci când sinele așa cum va fi să afle privind flacăra lumânării - mângâiere fierbinte pe buza tăcerii va călători către înalt rănit și-n suferințe tot sufletul se ascunde sub o armură de piatră să-l atingi nu-i de ajuns o rugă și fiecare lacrimă interiorul i-l seacă nu poți rupe bucăți dintr-un templu să le porți cu tine în lume la templu te duci doar întreg ar vrea să mai spună dar tot ce-ar mai spune strigare ar fi din trupu-i de plumb clopotul bate a jale podeaua e rece cioburile-n cădere răsună pe sticla plină de aburi ruga ce-o scrii pierdută va fi