fulgurit

pășește în poemul de nisip și lasă-l să te soarbă cuvânt după cuvânt să te prindă ca o oglindă fermecată în care îți pierzi membrele, trupul... doar ochii să îți rămână, atât de mic să devii! numai atunci oglinda se va risipi la început în cioburi mari, apoi în cioburi mici, sticlă topită și la final nisipul ce-a fost numai atunci, precum oglinda, vei deveni început și chiar mai mult vei simți cum în tine, cu miezul fierbinte, un diamant va prinde contur și-n tot deșertul din jur vor răsări oaze de cuvinte