carul cu boi

unul hăis, unul cea, carul nu se vede pe cer în urma lor praful tulbure și amorțit ce plutește cât să vadă, cum, dincolo de măgură, se scufundă soarele roșu, tăcut, iar dinspre pădure se arătă perdeaua nopții, agățată de un corn de lună argintie, grăbită să îmbrace veșmântul de smoală unul hăis, unul cea, iar carul trosnește în ritmul târâit al copitelor prinse de tendoanele ce se pierd ca niște funii adânc, în carne, până la oase unul hăis, cu privirea către nicăieri unul cea, cu privirea către niciunde doi coloși gânditori care își acompaniază, unul altuia, fornăitul drumul vine, drumul pleacă, semn că-acolo-i nemurirea acolo, ascunsă-n fânul proaspăt peste care a adormit căruțașul în visul său steaua sudului este glia de acasă