doi și-un tren

tu rămâi pe peron și, pe locul în care a fost trenul, a rămas golul, șinele reci și dincolo de ele un alt peron, un alt tren. îl privești, dar știi că în el sunt alte povești. atârnă ceasuri la fiecare pas de parcă ar vrea să te țină legat de clipa aceea în care trenul se preschimba într-un punct zburător pe o depărtare liniară și un fir de metal despicat la picioarele tale. ai crede că este vorba despre despărțire, dar nu e. în fapt, este vorba despre cum se poate manifesta iubirea chiar și în lipsa celuilalt, ori chiar și mai mult, în lipsa dualului. notezi câteva gânduri pe biletul de acces în gară, ca și când ai fi un colecționar de suveniruri deloc lăudabile, dar știi, e doar un truc împotriva uitării.