popas pe treapta 52

dacă nu prindeam vâna pământului de pe unde rătăceam, de prin primăveri cosmice, arse într-o vară solară, n-aș fi pășit, desculț, între toamna târzie și o iarnă grăbită, aici, pe glia din care am supt laptele, flămând n-aș fi știut să mor vreodată, de atâtea ori pe ascuns, n-aș fi încolțit în mine, mereu altul, altfel; aș fi prins golul din mine în golul de pretutindeni până când anotimpurile s-ar fi regăsit la răscrucea unor universuri paralele au mai mers pe scară și alte forme care îmi aparțineau, s-au risipit între multele etaje, eu tot mai sus azi mă așez, o clipă, pe o treaptă, deloc putred locul, deloc fierbinte, deloc ars, deloc rece, doar un loc de răgaz, cât să privesc povestea care a fost, cât să scriu povestea care va urma