lemn

copacul poate putrezi se așează pe frunze umede și doarme somn în care se mai visează o dată pădure până când aceasta îl soarbe încet copacul poate să atârne de cer secole cât să învețe toate zborurile în frunze se înalță în frunze coboară precum păsările se joacă prin vânt copacul poate foc să fie se împreunează cu grâul dospit în pântecul cuptorului își lasă o urmă și un cântec mocnit flacără sau jar martor la iubire copacul se lasă alintat în palme de meșter să-l prindă ceas pe un perete nemuritor să măsoare eternitatea icoană cruce căluț lingură vioară fluier barcă scară… poate fi multe un copac dar copacul sfârtecat așchii ăla e suferința