ce am dăruit? cui?

este în loc de comentariu la poemul tău, Nu întrebi… căruia îi voi oferi și eu o stea *** conturul, această carne vie, de ar fi mereu din mătase blândă și moale, ca-n copilărie dar, uite, ai prins contur și ești întreg până când, pășești cu piciorul drept pe înțelesul propriilor taine, iar, cu cel stâng, așa, pe neînțelesul durerilor, de unde au început să muște, moliile, conturul din perdea atunci, numai atunci prin ferestrele deschise și goale arunci spre o zare mică zestrea primită