sens unic

tălpile mele, înainte să fie tălpile mele, au fost parte din ceasul care acum a stat, prins în perete strat peste strat, timpul măsurat l-a îngropat, pare o gâlmă ușor de confundat cu zugrăveala tălpile mele au rămas cu nărav ele țin să îmi amintescă, în fiecare dimineață, că, și nemăsurat, timpul trece se întind pe podea și-aruncă în mine cu noduri de piatră spartă ce-mi cresc noaptea prin glezne uram să dorm o pierdere de viață, îmi spuneam astăzi, iubesc somnul acolo, prin vise, materia sfărâmicioasă nu-și are loc acolo te vânează alergi fără scăpare, dar mereu scapi deschizi obloanele, intră lumina și gata nici nu trebuie să dai satisfacție tălpilor și nimeni nu-ți spune, nici acolo, nici aici, când va să fie ultimul somn și primul pas indicator de drum pendula din ceas