postum

trecu iarna, ca un regret alb și pufos...
omul-fulg se topește: în dragoste, în iluzii, în devenire, în moarte...
să ne alegem locul topirii? cred că ne depășește...
câteva cuvinte pot atinge o lume!

Ne salvează. Fără ea, doar efemeritate. În credință, nu suntem niciodată singuri. Credința face ca fulgul de zăpadă să se unească cu un alt fulg de zăpadă, ca bulgărele să se unească cu bulgărele, iar omul nou de zăpadă să trăiască mai mult decât fulgul în sine. Aceste versuri au valențe multiple, ceea ce le face interesante. Nu-mi place să critic la comandă, trebuie să am stare de liniște, să mă contopești cu poemul. Poate văd alte lucruri, nici nu contează. Fiecare vede în felul lui, poemul se reinterpretează și capată alte valențe în mintea și sufletul fiecăruia. Are substrat filosofic și mesaj spiritual. Te salut!

contopesc

am șters textul inițial pentru că se degajase o atmosferă nocivă

spun (ceea ce deja spusesem pe varianta ștersă):

Iulia, mulțumesc!

Dragoș a găsit (nici nu mă miră) sensurile, dar era prea agitat/răuț pe ceva despre care eu cred că nu-și are locul în zona asta.


Cu respect, vouă.

Tocmai din cauza atmosferei, a oboselii, a indarjelii cu care eram invitat sa comentez. Mie imi place sa am o stare de liniste cand comentez un text, ca sa pot rezona cu el, ca sa-l pot patrunde. Am vazut doar ca textul a fost instelat. Eu daca as fi fost in locul doamnei, v-as fi dat steaua inapoi, fiindca dv nu ati retras tetxul pt sfidare, ci pt aplanarea conflictului, ceea ce a fost elegant si intelept. Oricum, ar trebui sa fie un motiv de bucurie pt dv ca alti 2 oameni v-au tratat textul cu respect, dedicandu-si timpul pt lecura si analiza.

erata