Jurnal
culorile celor 89 de pași
1 min lectură·
Mediu
în diminețile alea,
fiecare răsărit era o pată albă pe un cer negru,
de parcă regizorul vieții ar fi rămas cu capul în nori.
și noi, îngrămădiți în niște țoale gri,
devenisem pe o parte albi, pe alta negri,
cu privirile pierdute sub hipnoza decorului.
doar gândurile ne erau colorate.
toate visele-s în alb și negru,
dar când te trezești,
povestea lor o vezi colorată.
faci 89 de pași și crezi că ai trecut dincolo,
dar dincolo e lumea celor-fără-vise;
să povestești, n-ai cui.
04814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stanica Ilie Viorel
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Stanica Ilie Viorel. “culorile celor 89 de pași.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14171351/culorile-celor-89-de-pasiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVanul 1989
în poză sunt brigadieri, elevi care terminaseră clasa a XI-a și au fost duși la canal “de bună voie”
se trezeau la 6 dimineața, puneau ținuta aia pe ei, încolonați, pas de defilare și cu cântec patriotic, traversau platoul taberei
mâncau “mâncare” la cantină și apoi, într-o remorcă, trasă de un tractor, plecau la muncă (lopata și roaba le erau armele)
supravegheați de activiștii de partid, iubeau timpul în alb și negru
în poză sunt brigadieri, elevi care terminaseră clasa a XI-a și au fost duși la canal “de bună voie”
se trezeau la 6 dimineața, puneau ținuta aia pe ei, încolonați, pas de defilare și cu cântec patriotic, traversau platoul taberei
mâncau “mâncare” la cantină și apoi, într-o remorcă, trasă de un tractor, plecau la muncă (lopata și roaba le erau armele)
supravegheați de activiștii de partid, iubeau timpul în alb și negru
0
MCsituația periculoasă. Nu cred că au fost niște fantasmagorii zvonurile că s-a murit la greu la acel canal, dincolo de exploatarea robilor care trebuiau să-și aduleze stăpânii pentru a nu suporta niște consecințe foarte neplăcute...Am experimentat și eu situații de-astea (poate nu atât de dure) când după 8 ore de muncă în fabrică la normă eram cărați cu mașini la alte 5-6 ore de muncă pe câmpuri, sau fabrici de conserve...De unde odihnă când după 4 ore de somn trebuia iarăși să fim în fabrică...Amintiri de pe vremea lui Ceașcă - mai mereu în pericol de accident de muncă din extenuare.... Numa că io nu mai aveam nici un fel de vise, cădeam lemn.... :)
0
SVcare citea Invitație la vals, a lui M.Drumeș, visând colorat, cu ochii deschiși
0
Nici poza nici puțina mea cultură, nu prea m-au luminat! :)