moment

între mine și privirea ce-o ai, dăruită, între privirea mea captivă peste formele tale, între șoaptele tale, prinse atât de adânc în mine, că mă doare, stă moartea care a uitat să-și împlinească destinul. nu mă ia. mă omoară, iar și iar. a ales lăcașul meu, oasele-mi topite, să își arate chipul. și are chipul clipelor ce rătăcesc, sfidătoare, prin plămânii infinitului sufocat. sunt clipele alea, în care, ochii noștrii sunt doar porțile altor lumi, deschise, în noi.