Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

ars viselor

1 min lectură·
Mediu
era o vreme când credeam despre plopi că ei fac riduri fără să îmbătrânească, și nu plâng, și nu sângerează; doar își leapădă frunzele, își scutură câteva crengi uscate, ca pe niște gene rebele, ca pe niște unghii false. le adunam, le făceam buchet, cu spatele le duceam acasă, lângă sobă, să trosnească pe îndelete alte vise ce-aveau să mai vină. într-un fel, era un schimb de amabilități, frunzele lor mă mângăiau cu umbrele, în miezul de foc, eu le adăposteam, în eternitate. azi, le ascult poveștile despre iernile în care-au stat linii adormite prin zăpezi, schelete desenate-n cărbune, cu buze subțiri, tremurânde. azi, îmi spun despre brazdele prinse plete-n rădăcini și despre răsăritul ce-l poartă broșă, o măgură știrbă. eu le visez umbrele și jocul dragostei ce-l ascundeam, când ne făceam nevăzuți; în fiecare spic de grâu, altă ascunzătoare. alături, focul nu alege cum să ardă, mestecă pe îndelete îmbrățișările toate. și asta îmi mai place la plopi, ard pentru mine, încă o dată.
051018
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
165
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Stanica Ilie Viorel. “ars viselor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14171070/ars-viselor

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSV
din greșeală avea s-au acordat două stele de către aceeași persoană și stătea textul cocoțat pe nedrept în vârf la recomandate

spor!
0
@maria-elena-chindeaMC
al arderilor umane, un altfel (alt filtru, alt ritm) de „copacii mor în picioare”, cu un dramatism bine strunit, un poem al liniilor curbe, care ne demonstrează că viața poate lua curbe periculoase și în pași de dans nu numai linii frânte! Cumva albia poemelor tale este bine cimentuită, nu are asperități și stânci colțoase!
Și, ai dreptate: „focul nu alege cum să ardă,/ mestecă pe îndelete îmbrățișările
toate.” Sunt departe de-a avea cultura și incizia unui critic de artă Tego, dar cred că poemul tău merită cu prisosință să fie la recomandate! Steluțarii vor hotărî, dar eu una nu cred c-a fost o greșeală dublarea unei steluțe, ci un semn!
Mulțumesc pentru regal!
0
@stanica-ilie-viorelSV
apreciez la tine faptul că dacă ai de spus ceva, spui.
și mai ales că observi, traduci, comunici

observațiile, interpretările, părerile, de genul celor comentate de tine, mai sus, fac cât toate stelele steluțarilor:)
nu că nu le-aș aprecia părerile, departe de mine așa ceva. au la îndemână un semn de apreciere și este măgulitor să afli un text în grațiile lor

dar, de data asta, situația de fapt, eroarea, trebuia să o corectez. așa este fair:)

mă bucur că ți-a plăcut textul meu.

mulțumesc.
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Distincție acordată
Arta viselor este ca o poveste în care pășești și totul pare real și viu, poate că visul este doar o simulare a realității sau poate că realitatea este o simulare a visului. În vise suntem fără granițe, într-un tărâm cu o natură fascinantă. Acest poem este superb, l-am citit când avea stele, n-am apucat să dau stea atunci, așa ca aprind acum lumina pentru frumusețea acestor cuvinte.

Cu bucuria lecturii,
Antonia.
0
@stanica-ilie-viorelSV
mulțam pentru cuvinte și apreciere
“ poate că visul este doar o simulare a realității sau poate că realitatea este o simulare a visului.”

cuvintele sunt doar expresia unor realități nesimulate (imaginate, da)


mulțumesc
0