înfățișarea nâtângă a eului din colivie

am văzut un eu cu pene largi, colorate strident care, a ratat ușa coliviei la decolare. în clipa oferită să plece către un tărâm aflat în afara zăbrelelor, a ales să țopăie nătâng și să se scarpine pe cap; cred că îl mânca un gând. o muscă, privindu-l, a râs. asta-i mai lipsea eului nătâng. ofensat, a trântit ușa coliviei și a întors spatele, supărat. în oglinda din perete se vedea a sa “pereche”. tot uitându-se la ea, la bufnit râsul, mai apoi doar i-a zâmbit. stă acum pe pat, gândind: - eu sunt eul fericit.