ziduri

nu arde locul, doar s-a golit și trupul care ieri ardea azi, e doar cenușă îmbrăcat în cioburi și s-a răcit. nu-s gânduri și nici vise, nici visare… de pe pereți cad umbre peste ochii ce-au uitat să plângă; azi doar privesc tavanul din care cad ploi de disperare. acolo jos, sub rădăcini uscate - în amintiri se-nalță plopii alături de mormânt- chipul tău, zâmbetul și graiul, s-au transformat, s-au dus spre nori - păsări speriate. pe zidul rece, ceasornic- inima se zbate prin el mocnește timpul și cade pe podea; mă leagă, mă izbește o suferință arsă în fumul lumânării te prinde-n cer de-o stea. duminică, 25 iunie 2017