trăncăneală

ai spune că nu avem și d’aia dăm că numa’ boierii adună, săracilor nu li se adună umblăm pe sfori, desculți aranjați, așa, în ordine crescătoare, de la cel mai sec, la cel mai plin de zeama talentului ne-au prins în cârligele alea, să ne unduim în vânt că, dacă mustim, e musai să ne uscăm articulăm lozinci că, poate, poate nu mai importăm ajutoare sociale și-om scoate din arhivă biletele alea cu preț inserat să mai privim și noi către scenă să mai aplaudăm și noi creațiile și să ne mai lepădăm de mortăciunile ce ne-au fost dosite prin buzunare … după jurnalul de seară, după jurnal… ai răbdare!