Acvarii cu ape moarte

în acvariul acela, cu apă moartă, nici pietrele nu mai prindeau lumini ai fi crezut că, întins pe podea, o să vezi peștii ascunși ori poate niște scoici atârnate… doar bocancii plescâind și chipuri încruntate, mărșăluind prin acvariul acela, cu apă moartă. și stau lângă ulucile bolnave de vreme și nu prind umbrele, doar aleg (aproape la întâmplare) câte un trecător pe care îl înghit, pe nemestecate și-apoi își șterg mustețile cotrobăind în regurgitările zilelor trecute… doar poștașul le cunoaște obiceiul și ele pe ale lui un armistițiu- el le lasă verbe, ele le prind pe uluci mai pe-nserat, cât ține hora le-amestecă cu praf, le prind la rever și-l dănțuie ca pe o rugă spusă pe grabă. în casă așteaptă acvarii să le-atingi nu poți să le spui nu gândești, să le cauți sub unghii să le pui sticlele cât să te doară și-apoi să te întinzi pe podea.