Secunda durerii

durerea mea e pântec de rocă ce-și plânge izvoare secate e clipa ofilită în miez de primăvară e bocet de mamă ce-și leagănă copilul trimis devreme sub aripi de înger durerea mea e miez de suflet sădit pentru a încolți într-un trup de împrumut și naște și naște și crește și crește cu fiecare întrebare cu fiecare nerăspuns dincolo de dimineți dincolo de seri durerea mea e busola ce mă află pierdut în secunda durerii fără cercuri fără spirale fără un punct de sprijin