Nesupus

sunt sus atat de sus incat uneori uitandu-ma la mine nu reusesc sa ma vad doar norii ce-mi imbraca trupul cu umbre ma fac sa culeg tarana in maini sa mangai firul de iarba sa bat vantul in palme pe sub talpi de femei neibuite stau privesc de sus dorinta lor si le umplu ghivece cu tarana culeasa si le rasad fire de iarba si le mangai pletele-n adiere de noapte curganda pe sub bolte de biserici ma spovedesc si nu ingenunchez ci ma tarasc ca un soim ranit care din zboruri de rege isi cauta cerurile in noroaie vad talpile ingerilor si autostrazi din picuri de ploaie pe scari rulante intepenite mai fac un pas in sus eu jos