Ozon

m-apasă mă sufocă epiderma florilor de câmp mă nasc travalii mă-nchină cruci mă leagă suferința crengilor uscate mă-mbătrânesc in veșnicia monopolizată-n stânci în zbor de vis de veghe călăuzit de stele mă cern prin sita norilor de vară si-mi cer doar cota de oxigen din verbe iar dioxidul pus in paranteze îl scot afară mă leagă in trecuturi travalii sufocate de apăsarea epidermei florilor de câmp si-n suferința crengilor uscate mă leg in veșnicie mă-nchin la cruci