Metamorfoză

Impachetează-mă ca pe un cuvânt nespus, ca pe o durere nedestăinuită. Ascunde-mă ca pe un coșmar și-aruncă-mă ca pe o indecența. Cerului ce-n fulgere își varsă furia, apelor învolburate-a revoltă, munților cazuți pe cărare cere-le căutarea-mi. Aprinde-mă ca pe-o lumânare in altar și lasă-ți ruga să intre în mine. Topească-mi-se trecutul, deschide-mi-se portile spre tine. Despachetează-mă ca pe o iubire flămândă, respiră-mă ca pe-o floare de tei, păstrează-mă ca pe-o celulă rătăcită-ți în trupul-destin.