Mai știi iubite când...

Mai știi iubite când, ca două stane de piatră dezvelind veșnicia cutezam să-i ironizăm pudoarea? Doar pulsul ce căuta să evadeze din gâtu-ți pătruns de vertebre unse-n suspin... Doar vibrațiile focului ce se prelingeau prin așternut,prin perete și de acolo in văzul lumii, petrecute prin nectarul florilor spovedite prin dorințele fecioarelor... Chiar și secundarul hotărât să-și dovedească vrednicia timid,înșela absolutul.