cand toate isi vor recapata linistea
ma voi intoarce in ierburile arse
sa mi te-adun singuratatii...
urmele tale nestinse vor galopa prin mine
albastru si alb
asa cum erai tu de
Locul unde sunt eu
e undeva mult spre rasarit
acolo te-am regasit, liniste,
ostenita ca dupa un zbor peste mare.
Am alergat sa-ti lunec pe raze
sa-ti asez la picioare
somnul meu,
iar tu
sa ma
Toamna e o poveste veche.
Paseste incet spre mine intr-o invaluire de aur ,coborata parca din soare ; pe drumuri arse de vara rostogoleste un cerc de nostalgii in care se prind ,rand pe rand
eram acolo când au crescut casele
când au ars când s-au stins
când au venit aceia cu excavatoarele lor deprimante
răscolind cenușa
turnând pe deasupra orașe de asfalt
de neant de nu te
mi-erai frumos cum nici o noapte de atunci mâna tăiată
pe soare masturbarea luminii o moarte
arborescentă cât despicând pe mine mă în
trei și nicaieri eu și tu și ei deși nu
niciodată nu te-am știut
o strada si orasul tacut.
sub copaci, pe o banca,
se odihneste ziua
pe fruntea ei fierbinte
citesc urme de pasi trecatori
si te aflu veghetor
la nasterea fiecarei
SE