Poezie
casele
1 min lectură·
Mediu
eram acolo când au crescut casele
când au ars când s-au stins
când au venit aceia cu excavatoarele lor deprimante
răscolind cenușa
turnând pe deasupra orașe de asfalt
de neant de nu te găsesc
eram acolo și înmuguream printre crăpaturile zigzagate
ca o moartă nemoartă
dar n-a mai crescut nici o casă
doar umbrele ei
fără acoperiș
și mă plouă
035.924
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 60
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
stanescu elena-catalina. “casele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanescu-elena-catalina/poezie/77807/caseleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
voi avea grija sa nu te ploua. Nu acum, laolalta cu acest minunat poem.
0
tristețea timpurilor care se succed; nostalgia ancestralității; o despărțire cataclism; din toate astea, un poem aparent simplu; pe mine m-a fermecat.
0
thais, florina, cuvintele si prezenta voastra sunt o surpriza placuta, multumesc!
0
