mi-erai

mi-erai frumos cum nici o noapte de atunci mâna tăiată
pe soare masturbarea luminii o moarte
arborescentă cât despicând pe mine mă în
trei și nicaieri eu și tu și ei deși nu
niciodată nu te-am știut decât pe dinlăuntru te locuiam
cu încetinitele gesturi mângâieri purpurii prințesă
te acuerdas, esa princesa de un cuento infinito
dar nu nici eu nici ea doar femeia pe care-o iubeai pentru că nu mai venea...


vreau o grădină de vară cu garduri înalte iederă
muzică albastră de valuri o masă rotundă cu un singur picior
cât să nu ne ajungem vreodată nici să ne pierdem
să bem din palme unul altuia apa aceea
neculesele coapte fructe
și să-mi rămână timp de atins cu o șoapta buzele
la ureche cercel
mi-erai frumos cum nici o viață de atunci niciodată nicicând



rămâi acest anotimp cu țărmuri ninse
de pești albi sclipitori
pe undeva trebuie să existe și marea cu palmieri
și șezlonguri nisipul nesăvârșitele aterizări și cea din urmă
semantică punte de unde
încă îți sunt
și mă sunt
și te sunt...