Caut tastele
respir încet să nu le sperii
ca nu cumva să-mi fugă literele
țac-țac, clic-clic,
parcă vorbesc și ele
într-un fel înțeles doar
de urechi înfundate cu
Când am ajuns pe-aici
pădurile erau,
astăzi nu-s.
Cu anii care au trecut
pașii au rămas pe dealuri,
pădurile nu.
Se văd doar cioturi
pe care aș putea sta
ca
Eram copil într-o vară
de seară
la colțul casei cu soarele portocaliu
între două dealuri
micile sclipeau
de-atâta lumină ce nu-ncăpea în cer
dar nici în pământ
obrazul îmi
Bătrân copac, tăcut pe veci, cuprinde
Cu rădăcini întortochiate, negre,
Un alt pământ tăcut, ce mă surprinde
- trecute lumi, apuse și integre.
Sub tălpile-mi desculțe dune
O vară, ce a purtat o trenă prea scurtă,
A tras după ea cu invidie toamna,
Aduce cu-un gest zăpada fin așternută,
Adunându-și pletele, în vânt a damna.
A plecat, nu
Trăim din respirații imperfecte
murim din lipsa lor
iar aerul îl căutăm
cu ochii închiși și mintea hai-hui
fugind.
Râsul nu ne definește
șampanii de ar curge
Mă uit pe geam cu licăr de îngheț
Iar mâinile și fața se zgribulesc spontan,
Îmi fac un rotocol pe sticlă, gemuleț
Și intru într-o lume știută an de an.
Cu negru și cu alb, aveam un
Destul de des trec pe lângă ea. e veche
bătrână și azi
soarele o scaldă în aceleași raze.
mi-a adus aminte ce tinere eram.
cândva ochii nu o zăreau
deși ea tot acolo
Cu un măr, eu la dietă
Și trei linguri cu orez,
Vreau iar să ajung vedetă.
E amarnic, chiar oftez...
Nici nu vă închipuiți
Cât de foame mi-e acum
Și visez la
Prin parc, printre arini, pașii foșnesc
(În joacă, plictisiți de nori și frig)
Frunze căzute din arbori ce șoptesc
Sau poate cântă, în timp ce eu doar strig
De dorul tău copile,
O zi minunată, plină de soare și căldură.
Colțișori de narcise, frunzulițe verzi, din pământ.
În jurul nostru, toți spinii, ciulinii pălesc
În fumul și focul pârloagei.
SH